unul
/'u.nul/Etimologie
Din unu, una.
Definiții
- (pron.nehot.) (ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului)
- (pron.nehot.) (în alternanță cu „altul” sau cu sine însuși)
- (pron.nehot.) (în corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate)
- (pron.nehot.) cineva; oarecare.
- (pron.nehot.) (cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite)
- (pron.nehot.) (cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană)
- (pron.nehot.) (în alternanță cu „altul”) primul, întâiul.
- (pron.nehot.) (la pl.) o parte din...
- (pron.nehot.) (adjectival) niște, anumiți.
- (pron.nehot.) (cu formă feminină și valoare neutră) ceva.
Exemple
- Să cântăm una de jale
- Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos
- Își luară ziua bună unul de la altul
- Deveni una din cele mai frumoase provincii
- Unu', Iorgu Badea
- A-și pune una în gând.