Ghid de gramatică
Aici găsești, pe scurt și cu exemple, ce înseamnă fiecare parte de vorbire pe care o vezi lângă cuvinte. Nimeni nu s-a născut știind gramatica — se învață.
substantiv
Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.
Exemple: carte, casă, prieten, fericire
verb
Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.
Exemple: a merge, a cânta, a fi, a scrie
adjectiv
Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.
Exemple: frumos, albastru, mare, rapid
adverb
Determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Arată cum, când, unde se petrece o acțiune.
Exemple: repede, azi, acolo, foarte
pronume
Ține locul unui substantiv (al unei persoane, lucru etc.).
Exemple: eu, tu, el, acesta, cine
numeral
Exprimă un număr sau ordinea prin numărare.
Exemple: doi, al treilea, amândoi
prepoziție
Leagă un substantiv (sau pronume) de restul propoziției.
Exemple: în, pe, la, de, cu
conjuncție
Leagă cuvinte sau propoziții între ele.
Exemple: și, dar, sau, că, deci
interjecție
Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.
Exemple: ah, vai, of, hop, hai
articol
Însoțește un substantiv și arată gradul lui de determinare.
Exemple: un, o, cel, al
prefix
Element care se adaugă la începutul unui cuvânt pentru a-i schimba sensul.
Exemple: re- (a re-face), ne- (ne-fericit)
sufix
Element care se adaugă la sfârșitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
Exemple: -re (a cânta → cântare), -tor (a lucra → lucrător)