← înapoi la căutare

fată

/'fa.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină fĕta.

Definiții

  1. persoană de sex feminin, nemăritată.
  2. fecioară, virgină.
  3. (în raport cu părinții) fiică.

Exemple

  • Un grup de fete.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfatăfete
genitiv-dativfeteifetelor
vocativfatofetelor
articulatfatafetele

Sinonime: 1: copilă, (înv. și reg.) pruncă, 2: fecioară, 3: fiică

Antonime: băiat

făta

/fə'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină fĕtare; confer sardă fedare, siciliană fitari, Abruzzo fetá, marchandă fetâ, piemonteză fe (în siciliană și Abruzzo cu sensul special de „a face ouă”), spaniolă jedar.

Definiții

  1. (v.tranz.) (despre animale mamifere) a naște, a face pui.

Exemple

  • Vaca a fătat un vițel.

Declinare

CazSingularPlural
verbfătafătau

Sinonime: face, naște, (prin Transilv.) pui

față

/ˈfa.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latina populară facia (< facies).

Definiții

  1. partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură.
  2. expresie a feței; mină, fizionomie.
  3. obraz.
  4. partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale.
  5. (pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) om.
  6. persoană, personaj.
  7. (mat.) fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru.
  8. suprafață (în special a pământului, a apei).
  9. înfățișare, aspect.
  10. partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare.
  11. culoare.
  12. partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect.
  13. partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei).
  14. prima pagină a fiecărei file.
  15. (înv. și pop.) pagină.
  16. fațadă.

Exemple

  • Au căzut cu fața la pământ.
  • Fețe simandicoase.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfațăfețe
genitiv-dativfețeifețelor
vocativfațăfețelor
articulatfațafețele

fâță

/ˈfɨ.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a fâțâi (derivat regresiv).

Definiții

  1. (reg.) nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
  2. (fam.) femeie care se fâțâie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfâțăfâțe
genitiv-dativfâțeifâțelor
vocativfâțăfâțelor
articulatfâțafâțele

fata

/ˈfata/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din fată.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru fată.

fața

/ˈfa.ʦa/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din față.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru față.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică