← fată (toate sensurile)

Definiția cuvântului „fată”

fată — substantiv

  1. persoană de sex feminin, nemăritată.
  2. fecioară, virgină.
  3. (în raport cu părinții) fiică.

fată — verb

  1. (v.tranz.) (despre animale mamifere) a naște, a face pui.

fată — substantiv

  1. partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură.
  2. expresie a feței; mină, fizionomie.
  3. obraz.
  4. partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale.
  5. (pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) om.
  6. persoană, personaj.
  7. (mat.) fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru.
  8. suprafață (în special a pământului, a apei).
  9. înfățișare, aspect.
  10. partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare.
  11. culoare.
  12. partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect.
  13. partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei).
  14. prima pagină a fiecărei file.
  15. (înv. și pop.) pagină.
  16. fațadă.

fată — substantiv

  1. (reg.) nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
  2. (fam.) femeie care se fâțâie.

fată — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru fată.

fată — substantiv

  1. forma de singular articulat pentru față.