ușă
/'u.ʃə/Etimologie
Din latină *ustia < *ūstĭam, în loc de ōstĭum.
Definiții
- deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; (p.restr.) tăblia din acest ansamblu.
- (fig.) casă, locuință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ușă | uși |
| genitiv-dativ | ușii | ușilor |
| articulat | ușa | ușile |
Sinonime: 1: poartă, intrare