← înapoi la căutare

minte

/ˈmin.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină mens.

Definiții

  1. facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege.
  2. gând, cuget; imaginație; memorie.
  3. inteligență, istețime, iscusință.
  4. imaginație, fantezie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativminteminți
genitiv-dativmințiiminților
articulatminteamințile

Sinonime: rațiune, intelect

minte

/ˈmin.te/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din minți.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru minți.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minți.

Sinonime: 2: minți

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică