Etimologie

Din latină populară mĭnāre („a amenința”) < minārī.

Definiții

1. (v.tranz.) a dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală).
2. (fig.) (fam.) a determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel.
3. (v.intranz.) (pop.) a merge.
4. (pop.) a lua, a duce, a târî cu sine.
5. (pop.) a trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.
6. (pop.) a pune în mișcare.
7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mâna.

Exemple

• Mân pluta, trăsura, caii.
• Mâna cât putea de repede.
• Vântul mână frunzele uscate.

Declinare

Sinonime: 1: conduce, (rar) mânui; dirija, îmboldi, stimula, 2: îndemna, îmboldi, 3: zori, se grăbi, 4: deplasa, împinge, 6: acționa

Etimologie

Din mână.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru mână.

Etimologie

Din latină mănus.

Definiții

1. fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebrațului, care se termină cu cele cinci degete.
2. persoană, individ (conceput ca autor al unei acțiuni).
3. cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă.
4. (ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”, indică proporții foarte mici)
5. (urmat de un substantiv la pl., indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel)
6. (în legătură cu numerale ordinale sau, mai rar, cardinale) categorie, treaptă, rang, clasă; calitate.
7. numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părți ale lor, care se asemănă, ca formă și ca întrebuințare, cu mâna sau care se apucă, se manevrează cu mâna.

Exemple

• Omul are două mâini și două picioare.
• Nu pune mâna pe mine!
• O mână de om.
• O mână de oameni.
• Mână la ferăstrău.

Declinare

Sinonime: 1: (anat.) membru superior, (înv. și reg.) brâncă; (pop. și fam.) labă, 6: calitate, 1: (tehn.) braț, crac, margine, mâner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi

Etimologie

Din mâna.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mâna.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mâna.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mâna.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mâna.

Etimologie

Din neogreacă μάννα (mánna) (sec. XVII), în parte prin bulgară мана (mana). Provine din ebraică מן (mān).

Definiții

1. (bot.) (Lecanora esculenta) lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie; (p.ext.) pâine făcută din acest lichen.
2. (fig.) rod; frupt.
3. (fig.) belșug, abundență.
4. (bot.) numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.
5. (met.) rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; (p.ext.) stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie.
6. (bis.) hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei.

Exemple

• Mana la vite.
• Mana livezilor.

Declinare

Sinonime: 2: frupt, 3: abundență, belșug, beneficiu, câștig, miere, nectar, profit, venit

Etimologie

Din mană.

Definiții

1. (v.refl.) (despre plante și recolte) a căpăta mană; a se strica din cauza manei.

Declinare