substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină fĕta.
Definiții
- persoană de sex feminin, nemăritată.
- fecioară, virgină.
- (în raport cu părinții) fiică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fată | fete |
| genitiv-dativ | fetei | fetelor |
| vocativ | fato | fetelor |
| articulat | fata | fetele |
Sinonime: 1: copilă, (înv. și reg.) pruncă, 2: fecioară, 3: fiică
Antonime: băiat
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină fĕtare; confer sardă fedare, siciliană fitari, Abruzzo fetá, marchandă fetâ, piemonteză fe (în siciliană și Abruzzo cu sensul special de „a face ouă”), spaniolă jedar.
Definiții
- (v.tranz.) (despre animale mamifere) a naște, a face pui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | făta | fătau |
Sinonime: face, naște, (prin Transilv.) pui
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latina populară facia (< facies).
Definiții
- partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură.
- expresie a feței; mină, fizionomie.
- obraz.
- partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale.
- (pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) om.
- persoană, personaj.
- (mat.) fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru.
- suprafață (în special a pământului, a apei).
- înfățișare, aspect.
- partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare.
- culoare.
- partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect.
- partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei).
- prima pagină a fiecărei file.
- (înv. și pop.) pagină.
- fațadă.
Exemple
- Au căzut cu fața la pământ.
- Fețe simandicoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | față | fețe |
| genitiv-dativ | feței | fețelor |
| vocativ | față | fețelor |
| articulat | fața | fețele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a fâțâi (derivat regresiv).
Definiții
- (reg.) nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede).
- (fam.) femeie care se fâțâie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fâță | fâțe |
| genitiv-dativ | fâței | fâțelor |
| vocativ | fâță | fâțelor |
| articulat | fâța | fâțele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru fată.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru față.