curte

/'kur.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină *curtis (= cohors, cohortis), cu unele sensuri după franceză cour.

spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă.
(în trecut) locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință.
palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor.
totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale.
(cu determinări; în trecut) numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative.
totalitatea membrilor unor astfel de instanțe.
omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea.

„A arunca găina moartă în curtea vecinului.”Minciună și înșelăciune Animale — Dovadă de lașitate, fugă de răspundere
„Loc de casă în curtea bisericii.”Familie
„Trăiește ca vițelul la curtea boierească.”Animale Noroc și soartă
„Are trecere în orice curte.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Doi cocoși pe o curte nu cântă”Animale Prietenie și dușmănie
„Iarbă în curte, sărăcie în casă”Natură Bani și avere
„Are trecere în orice curte”
„A ține de curtea cutăruia”
„Când însetează curtea ta”Timp Mâncare și băutură
„Craiu de Curtea-Arsă”Noroc și soartă
„Dor de noră, în curte de soacră”Familie Femeie și bărbat
„Craiul de Curtea Veche”Bani și avere
„Loc de casă în curtea bisericii”
„Cel ce mereu se potrivește tot curti o”Vorbă și tăcere
„Ferice de acel împărat, ce credământ nu prea dă la curte”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică