Definiția cuvântului „curte”

curte — substantiv

spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă.
(în trecut) locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință.
palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor.
totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale.
(cu determinări; în trecut) numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative.
totalitatea membrilor unor astfel de instanțe.
omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea.