undă
/ˈun.də/Etimologie
Din latină unda (cu unele sensuri din franceză onde).
Definiții
- cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; (p.ext.) apă (curgătoare sau stătătoare).
- șuvoi, torent.
- ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale.
- masă de aer care se mișcă ușor; (p.ext.) aer, văzduh.
- mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor).
- (fiz.) propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | undă | unde |
| genitiv-dativ | undei | undelor |
| vocativ | undă | undelor |
| articulat | unda | undele |