spate
/'spa.te/Etimologie
Din latină spathae (pluralul lui spatha).
Definiții
- partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare.
- procedeu de înot pe spate; probă sportivă de înot care folosește acest procedeu.
- parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formații etc., opusă direcției spre care este orientată.
- parte a unei haine care acoperă spatele.
- ceea ce se află în spatele unei așezări, unui obiect etc.
- spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spate | spete |
| genitiv-dativ | spatelui | spetelor |
| vocativ | spate | spetelor |
| articulat | spatele | spetele |