putere
/puˈte.re/Etimologie
Din a putea.
Definiții
- faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință.
- mare forță fizică, tărie, puternicie.
- intensitate.
- eficacitate, tărie.
- grad mare de concentrație.
- valoare, valabilitate.
- autoritate, stăpânire, dominație; (p.ext.) influență.
- (concr.) stat, țară (suverană).
- conducere de stat, guvernare.
- permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva.
- capacitate, potențial.
- (pop.) mijloace materiale, bani, avere; stare materială și socială a cuiva.
- (pop.) punct, moment culminant; toi.
- (mat.) rezultatul înmulțirii unui număr cu sine însuși (de atâtea ori de câte ori arată exponentul).
- exponent care arată de câte ori trebuie înmulțit un număr cu el însuși.
- (fiz., tehn.) lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic.
Exemple
- Puterea unei băuturi.
- Creșterea puterii economice.
- În puterea nopții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | putere | puteri |
| genitiv-dativ | puterii | puterilor |
| vocativ | putere | puterilor |
| articulat | puterea | puterile |