Definiția cuvântului „putere”

putere — substantiv

1. faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință.
2. mare forță fizică, tărie, puternicie.
3. intensitate.
4. eficacitate, tărie.
5. grad mare de concentrație.
6. valoare, valabilitate.
7. autoritate, stăpânire, dominație; (p.ext.) influență.
8. (concr.) stat, țară (suverană).
9. conducere de stat, guvernare.
10. permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva.
11. capacitate, potențial.
12. (pop.) mijloace materiale, bani, avere; stare materială și socială a cuiva.
13. (pop.) punct, moment culminant; toi.
14. (mat.) rezultatul înmulțirii unui număr cu sine însuși (de atâtea ori de câte ori arată exponentul).
15. exponent care arată de câte ori trebuie înmulțit un număr cu el însuși.
16. (fiz., tehn.) lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic.