pleca
/pleˈka/Etimologie
Din latină plicare.
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
- (v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
- a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
- (v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.
- (v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
- (v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
- (v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.
- (v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
- (spec.) a porni într-o cursă sportivă.
- a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pleca.
Exemple
- Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pleca | plecau |
Sinonime: 1: apleca, 4: apune
Antonime: sosi, veni