Definiția cuvântului „pleca”

pleca — verb

(v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
(v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
(v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.
(v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
(v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
(v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.
(v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
(spec.) a porni într-o cursă sportivă.
a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pleca.