← înapoi la căutare

pace

/ˈpa.ʧe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină pāx, pacis (pacem).

Definiții

  1. stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.
  2. acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
  3. (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă.
  4. liniște sufletească, stare de calm sufletesc.
  5. lipsă de zgomot și de mișcare.
  6. (în concepțiile religioase) liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
  7. (adverbial; pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpacepăci
genitiv-dativpăciipăcilor
articulatpaceapăcile

Sinonime: 3: armonie, împăciuire, înțelegere, 4: tihnă, repaus, odihnă, 5: astâmpăr, calm, liniște, tăcere, 6: odihnă de veci, 7: gata

Antonime: bătălie, bucluc, luptă, război

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică