pace
/ˈpa.ʧe/Etimologie
Din latină pāx, pacis (pacem).
Definiții
- stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.
- acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
- (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă.
- liniște sufletească, stare de calm sufletesc.
- lipsă de zgomot și de mișcare.
- (în concepțiile religioase) liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
- (adverbial; pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pace | păci |
| genitiv-dativ | păcii | păcilor |
| articulat | pacea | păcile |
Sinonime: 3: armonie, împăciuire, înțelegere, 4: tihnă, repaus, odihnă, 5: astâmpăr, calm, liniște, tăcere, 6: odihnă de veci, 7: gata
Antonime: bătălie, bucluc, luptă, război