Definiția cuvântului „pace”

pace — substantiv

1. stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații.
2. acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
3. (într-o comunitate socială) lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă.
4. liniște sufletească, stare de calm sufletesc.
5. lipsă de zgomot și de mișcare.
6. (în concepțiile religioase) liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci.
7. (adverbial; pop. și fam.) nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata.