pâine
/ˈpɨj.ne/Etimologie
Din latină panis.
Definiții
- aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor.
- aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii.
- hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței.
- (fig.) agoniseală.
- (reg.) cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu).
- slujbă, funcție, post.
Exemple
- A cumpărat o pâine caldă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pâine | pâini |
| genitiv-dativ | pâinii | pâinilor |
| vocativ | pâineo | pâinilor |
| articulat | pâinea | pâinile |
Sinonime: 1: (reg.) hliban, (Mold., Transilv. și Ban.) pită