mare

Etimologie

Din latină mare, maris.

Definiții

1. nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; (p.ext.) ocean.
2. (fig.) suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
3. (fig.) mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

Declinare

Etimologie

Probabil din latină mas, maris.

Definiții

1. (indică dimensiunea) care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
2. (adverbial)
3. (despre suprafețe) întins, vast.
4. înalt.
5. lung.
6. încăpător, spațios, voluminos.
7. lat; adânc.
8. (indică cantitatea) care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros.
9. (despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) cu debit sporit, umflat.
10. (despre numere sau, p.ext., despre valori care se pot exprima numeric) care este în cantitate însemnată, ridicat.
11. (despre prețuri) ridicat.
12. (despre colectivități) numeros.
13. (arată rezultatul dezvoltării ființelor) care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
14. (de obicei la comparativ sau la superlativ relativ) mai (sau cel mai) în vârstă.
15. (indică durata; despre unități de timp) de lungă durată, îndelung, lung.
16. (indică intensitatea) (despre surse de lumină și căldură) puternic, intens.
17. (despre sunete, voce, zgomote) puternic, ridicat.
18. (despre fenomene atmosferice) violent, aspru, năprasnic.
19. (despre ritmul de mișcare sau de deplasare) care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit.
20. (despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) intens, profund, tare.
21. (adverbial; pop.) din cale-afară, peste măsură.
22. grav.
23. (arată calitatea, valoarea) de valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat.
24. hotărâtor.
25. uimitor, extraordinar, impresionant.
26. grav, serios.
27. cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit.
28. ieșit din comun; deosebit.
29. care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
30. superior în ceea ce privește calitățile morale.
31. deosebit, ales, distins.
32. (despre ospețe, serbări) plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos.

Exemple

• Făină măcinată mare
• Deal mare.
• Păr mare.
• Vas mare.
• Apă mare.
• Ger mare.
• Greșeală mare.
• Mare cinste.

Sinonime: înalt

Antonime: mic

Etimologie

Din neogreacă μῶρε (more) „prost, nebun”. Confer albaneză morë. Puțin probabilă derivarea din latină mās („mascul”) (Philippide, II, 722); și mai puțin încă din latină amōrem (Șeineanu, Istoria filologiei, 345).

Definiții

1. (pop.) cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
2. termen de adresare: Măi, bre.
3. cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.