← înapoi la căutare

înalt

/ɨˈnalt/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din latină in altum.

Definiții

  1. care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
  2. (despre ființe) de statură mare.
  3. care se găsește la înălțime (mare).
  4. (despre sunete) ascuțit, subțire, acut.
  5. (despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) care are valoare sau măsură mare.
  6. (despre frecvență) cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
  7. (fig.) care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț.

Exemple

  • Un loc înalt.
  • Casă înaltă.
  • Un om înalt.
  • Curent electric de înaltă tensiune.
  • Recoltă înaltă.

Sinonime: 1: ridicat, 2: lung, mare, 4: acut, 5: ridicat, 7: ales, important

Antonime: jos, mic, scund

înalt

/ɨˈnalt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. înălțime.

Exemple

  • În înaltul cerului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînaltînalturi
genitiv-dativînaltuluiînalturilor
vocativînaltuleînalturilor
articulatînaltulînalturile

Sinonime: înălțime

înălța

/ɨ.nəlˈʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *inaltiāre (< altus).

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
  2. (v.tranz.) a face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
  3. (v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
  4. (v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
  5. (v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
  6. (v.tranz.) a construi, a clădi.
  7. (v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
  8. (v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
  9. (v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
  10. (fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
  11. (v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.
  12. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.

Exemple

  • Se înălțase în înaltul cerului.
  • Iisus s-a înălțat la cer.
  • A înălța un perete.
  • Vița s-a înălțat mult de la pământ.
  • S-a înălțat un nou oraș.
  • A înălța o casă.
  • A înălța glasul, vocea.
  • Poezia înalță sufletul.
  • Muzica înalță sufletul.

Declinare

CazSingularPlural
verbînălțaînălțau

Sinonime: 1: (se) ridica, (se) sui, (se) urca, (bis.) (înv.) se văznesi, 2: ridica, arbora, 3: încăleca, 4: crește, se ridica, se urca, 5: răsări, se ridica, 6: construi, 7: (se) ridica, (se) urca, 9: promova

Antonime: (se) coborî, (se) înjosi, (se) umili, se prăbuși, (se) înmuia

înalț

/ɨˈnalʦ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din înălța.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru înălța.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru înălța.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică