înălțime

Etimologie

Din înalt + sufixul -ime.

Definiții

1. distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
2. (mat.) perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
3. punct ridicat deasupra nivelului pământului; (p.ext.) (la pl.) cer.
4. vârf, culme, înălțătură.
5. numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
6. calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
7. (fig.) stare de superioritate intelectuală, morală etc.
8. grad, rang (înalt); (p.ext.) prețuire.
9. (înv.; urmat de un pronume posesiv) termen de adresare către o persoană cu funcție importantă.

Declinare