Definiția cuvântului „înalt”

înalt — adjectiv

care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
(despre ființe) de statură mare.
care se găsește la înălțime (mare).
(despre sunete) ascuțit, subțire, acut.
(despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) care are valoare sau măsură mare.
(despre frecvență) cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
(fig.) care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț.

(v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
(v.tranz.) a face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
(v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
(v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
(v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
(v.tranz.) a construi, a clădi.
(v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
(v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
(v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
(fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
(v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.