mâncat
/mɨnˈkat/Etimologie
Din verbul a mânca.
Definiții
- faptul de a mânca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncat | mâncate |
| genitiv-dativ | mâncatului | mâncatelor |
| vocativ | mâncatule | mâncatelor |
| articulat | mâncatul | mâncatele |
Din verbul a mânca.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncat | mâncate |
| genitiv-dativ | mâncatului | mâncatelor |
| vocativ | mâncatule | mâncatelor |
| articulat | mâncatul | mâncatele |
Din mânca.
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică