lege

/ˈle.ʤe/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină lex, legis.

categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces.
modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui.
normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.
(pop.) proces, judecată.
legalitate, constituționalitate.
religie, credință.
datină, obicei.

/ˈle.ʤe/

verb?

Din lega.

„Când vorbesc armele, tac legile.”Vorbă și tăcere Natură
„Nu cerceta aceste legi că ești nebun de le-nțelegi. (Eminescu?)”Înțelepciune și prostie — despre cât de complexă este lumea
„Unde-i lege, nu-i tocmeală.”Înțelepciune și prostie
„Bărbatul capul muierii, bărbatul legea muierii, bărbatul crucea muierii.”Femeie și bărbat Familie
„La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.”Înțelepciune și prostie
„Oala spartă în zadar o mai legi.”Timp Noroc și soartă
„Cu o funie să-i legi și pe amândoi să-i îneci.”Moarte
„Să-i legi într-un teiu și să-i dai pe gârlă.”Moarte
„A fi după legea lui Caragea.”Minciună și înșelăciune
„Unui om fără de lege îi trebuie unul fără suflet.”Înțelepciune și prostie
„Unde nu te înțelege, nu umbla să dai lege.”Înțelepciune și prostie
„Capra roade unde o legi.”Animale Natură
„Să nu legi gura dobitocului ce treieră”Muncă și lene Animale
„Pe măgarul unde îl legi acolo rămâne”Animale
„Pa, unul fără suflet, trebuie unul fără-de-lege”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică