categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces.
modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui.
normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.
(pop.) proces, judecată.
legalitate, constituționalitate.
religie, credință.
datină, obicei.
lege — verb
forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru lega.
forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru lega.