fum

/fum/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină fumus.

suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice).
(fig.) încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool).
cantitate de fum pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă.
(înv.) gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă.
(fig.) (la pl.) îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni.
canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș.

/fuˈma/

verb?

Din latină fumare (înțelesul după franceză fumer).

(v.intranz. și tranz.) a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni.

Caz	Singular	Plural
verb	fuma	fumau

Sinonime: (pop.) bea, suge, (Maram.) duhăni, (fam.) pufăi, pufni, trage

„Până nu faci foc nu iese fum.”Muncă și lene Natură — Un zvon nu apare fără rost, fără o cauză
„Unde nu faci foc, nu iese fum.”Muncă și lene Natură
„Foc să faci, și fum să nu iasă, peste putință se înțelege.”Natură
„Până nu faci foc, fum nu iese.”Natură
„A scoate fumurile din capul cuiva.”Înțelepciune și prostie
„Nu se poate, nici de cum. Când frigi să nu iasă fum.”Înțelepciune și prostie
„Boierii țin fumul de pe urma săracului.”Bani și avere Noroc și soartă
„Nu suferi în ochi fum și muere rea, că te îmbătrânește de timpuriu.”Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Să fugi de omul rău și de fum în casă.”Prietenie și dușmănie
„Trei lucruri te scot din casă: fumul, muierea rea și picătura.”Femeie și bărbat
„Unde e fum și căldură.”Natură Familie
„Parcă te-a pus la fum.”Vorbă și tăcere
„Foc să faci, și fum să nu iasă, peste putință se înțelege”Vorbă și tăcere
„Până nu faci foc, fum nu iese”Muncă și lene
„Fumul din uliu pă albina o scâte”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică