(v.intranz. și tranz.) a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni.
fum — substantiv
suspensie de particule solide într-un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial și intenționat, cu ajutorul unor substanțe chimice).
(fig.) încețoșare, tulbureală, amețeală (provocată de alcool).
cantitate de fum pe care fumătorul o trage dintr-o dată din țigară sau din pipă.
(înv.) gospodărie, considerată ca o grupare în jurul vetrei; familie, casă.
(fig.) (la pl.) îngâmfare; pretenții nejustificate, gărgăuni.
canal cotit, în interiorul unei sobe, prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe coș.