← înapoi la căutare

frică

/ˈfri.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din neogreacă φρίκη (fríki) (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Confer istr. frică. Prezența sa în istroromână arată că este un împrumut foarte vechi. Confer și albaneză frikë.

Definiții

  1. stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.

Exemple

  • Nu simțea nici un pic de frică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfricăfrici (''rar'')
genitiv-dativfriciifricilor (''rar'')
articulatfricafricile (''rar'')

Sinonime: teamă, temere, (livr., fam. și depr.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scârbă, sperietură, (înv.) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târșală, târșă

Antonime: îndrăzneală, neînfricare

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică