curge
/ˈkuɾ.ʤe/Etimologie
Din latină currere (după merge).
Definiții
- (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
- (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
- a pluti.
- (despre sânge) a circula.
- (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
- a supura.
- (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
- a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
- a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
- a atârna, a spânzura.
- (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
- (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
- (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
- (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
- (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.
Exemple
- Apa curge lin la vale.
- Apa curge, pietrele rămân.
- Curgeau pe râu scânduri rupte.
- Îi curge lacrimi din ochi.
- A curs lumânarea.
- Curge butoiul.
- Părul curge pe spate.
- Părul lung curgea în vițe până pe spate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | curgea | curgeau |
Sinonime: 1: (astăzi rar) se scurge, (pop.) merge, (înv. și reg.) cure, râura, (înv.) purcede, trece, 4: circula, 5: -i pica, -i picura, i se prelinge, i se scurge, (pop.) -i merge, 6: supura, 10: atârna, 2: trece, 4: rezulta, proveni