cap
/kap/Etimologie
Din latină caput, cu unele sensuri din franceză chef (< latină caput).
Definiții
- extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal.
- (la fotbal) lovire a mingii cu capul.
- parte a monedei care are imprimat un chip.
- părul capului.
- căpătâi; căpătâiul patului.
- individ, ins, persoană.
- minte, gândire, judecată; memorie.
- (înv.) viață.
- vârf (al unui obiect).
- extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem.
- obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap, folosit în diverse scopuri tehnice.
- partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva.
- partea de dinainte; început, frunte.
- partea principală, mai aleasă (a unui lucru).
- partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit.
- bucățică ruptă dintr-un obiect; (p.ext.) lucru de mică importanță.
- căpetenie, șef, conducător.
- inițiator.
- parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu.
Exemple
- Câte 5 lei de cap.
- A plăti cu capul.
- În capul coloanei.
- Un cap de ață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cap | capete |
| genitiv-dativ | capului | capetelor |
| vocativ | capule | capetelor |
| articulat | capul | capetele |