← înapoi la căutare

cap

/kap/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină caput, cu unele sensuri din franceză chef (< latină caput).

Definiții

  1. extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal.
  2. (la fotbal) lovire a mingii cu capul.
  3. parte a monedei care are imprimat un chip.
  4. părul capului.
  5. căpătâi; căpătâiul patului.
  6. individ, ins, persoană.
  7. minte, gândire, judecată; memorie.
  8. (înv.) viață.
  9. vârf (al unui obiect).
  10. extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem.
  11. obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap, folosit în diverse scopuri tehnice.
  12. partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva.
  13. partea de dinainte; început, frunte.
  14. partea principală, mai aleasă (a unui lucru).
  15. partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit.
  16. bucățică ruptă dintr-un obiect; (p.ext.) lucru de mică importanță.
  17. căpetenie, șef, conducător.
  18. inițiator.
  19. parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu.

Exemple

  • Câte 5 lei de cap.
  • A plăti cu capul.
  • În capul coloanei.
  • Un cap de ață.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcapcapete
genitiv-dativcapuluicapetelor
vocativcapulecapetelor
articulatcapulcapetele

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică