câinele
/ˈkɨj.ne.le/Etimologie
Din câine.
Definiții
- forma de singular articulat pentru câine.
Din câine.
Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | câine | câini |
| genitiv-dativ | câinelui | câinilor |
| vocativ | câine | câinilor |
| articulat | câinele | câinii |
Sinonime: 1: (zool.) (rar) lătrător
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică