substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din turcă belâ.
Definiții
- (fam.) întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc.
- ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | belea | belele |
| genitiv-dativ | belelei | belelelor |
| vocativ | belea | belelelor |
| articulat | beleaua | belelele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină vēllĕre („a smulge”), cu schimbare de conjugare, datorită formei incoative a verbului; confer catalană esbellegar („a sfâșia”) < latină *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat derivarea din slavă (veche) belŭ („alb”), bĕliti („a albi”), cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat român (confer bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a jupui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) juli.
Exemple
- Ce te belești așa la mine?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | belea | beleau |