atârna

/a.tɨrˈna/

verb?

Etimologie

Din prefixul a- + târn. Etimologie necunoscută. O origine latină este posibilă: latină tornāre.

(v.intranz.) a sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
(v.tranz.) a agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăslăsând să cadă liber în jos.
(v.refl.) a se agăța de cineva sau ceva.
(v.intranz.) a se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
a avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
(v.intranz.) a depinde de cineva sau de ceva.

Caz	Singular	Plural
verb	atârna	atârnau

Sinonime: 1: agăța, 2: spânzura, sta, 3: se agăța, se apuca, se prinde, se ține, (pop.) se anina, (reg.) se tăgârța, 1: apleca, 1: depinde

„Mătura cea nouă în cui se atârnă.”Timp
„De cel călare să nu-ți fie milă, când îi atârnă picioarele.”Bani și avere Noroc și soartă
„Ceea ce mult atârnă, lesne se cunoaște la cumpănă când se pune.”Înțelepciune și prostie
„Se atârnă ghimpii de el.”Natură
„Lesne a atârna tivga de coadă, dar anevoie a o purta”Muncă și lene
„A atârna de coadă”Animale
„Îl atârnă într'o parte”Noroc și soartă
„A atârna cuiva pelea în pod”Moarte
„A atârna de azi până mâine”Timp
„A atârna de altul”Prietenie și dușmănie
„N-o să o atârn cercel la ureche”
„Mătura cea nouă în cui se atârnă”Muncă și lene
„A atârnat lingura de gât”Mâncare și băutură
„I-a atârnat cingătorul de nas”Femeie și bărbat
„I-a atârnat iabașaua de nas”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică