țigăni
/ʦi.gəˈni/Etimologie
Din țigan.
Definiții
- (v.refl.) a insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țigănea | țigăneau |
țigan
/ʦiˈgan/Etimologie
Din slavă (veche) ciganinŭ. Confer rusă цъган (țâgan).
Definiții
- persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă.
- epitet dat unei persoane brunete.
- (depr.) epitet dat unei persoane cu apucături rele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țigan | țigani |
| genitiv-dativ | țiganului | țiganilor |
| vocativ | țiganule | țiganilor |
| articulat | țiganul | țiganii |
țigani
/ʦiˈɡanʲ/Etimologie
Din țigan.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru țigan.
țigani
/ʦiˈɡanʲ/Definiții
- forma de masculin plural pentru țigan.
Proverbe & zicători
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește; cu turcul, turcește; cu neamțul, nemțește.”Înțelepciune și prostie
- „Dintr-o iapă boierească iese un cal țigănesc.”FamilieNoroc și soartă
- „Dintr-un cal țigănesc ese unul boieresc, și, mai zece”Noroc și soartă
- „Peștele tu amare și țiganea pe foc”AnimaleMâncare și băutură
- „Ochi albaștri mai rari, dar negri și la Țigani”Femeie și bărbat
- „A cinsti țigănește”Minciună și înșelăciune
- „Lucru ortăcesc, lucru țigănesc”Muncă și lene
- „Sănătate 'n Români, moarte 'n Țigani”Sănătate și boalăMoarte
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește, cu turcul”Vorbă și tăcere
- „A arunca moartea în țigani”Moarte
- „Noroc, și moarte în țigani!”Noroc și soartăMoarte
- „A fi bătut țigănește”
- „Trai țigănesc”
- „A cere țigănește”
- „A țigăni pe cineva”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică