vrea
/vre̯a/Etimologie
Din latină *volere.
Definiții
- (v.tranz.) (urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). a fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa.
- (v.tranz.) a pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva.
- (v.tranz.) a dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva.
- (v.refl.) a dori să fie, să devină ceva ori cineva.
- (v.tranz.) a consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord.
- (v.tranz.) (mai ales în forma negativa) a putea, a fi în stare.
- (v.tranz.) (pop.) a fi gata, pe cale sau pe punctul de...
- (v.tranz.) (ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului)
- (v.tranz.) (forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat)
Exemple
- Fiecare s-a vrut mai bun.
- Focul nu vrea să ardă.
- Când vru să moară își chemă feciorii.
- Mâine vei merge la teatru
- Vestitor al unei vremi ce va să vie
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | vrea | vreau |