substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- uscare.
- suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | uscat | uscaturi |
| genitiv-dativ | uscatului | uscaturilor |
| vocativ | uscatule | uscaturilor |
| articulat | uscatul | uscaturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- lipsit de umezeală; zbicit, zvântat.
- (despre vreme, zile) fără ploaie sau fără zăpadă; secetos.
- (despre pământ) neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă).
- (despre gură sau gât) care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație.
- (despre ochi) lipsit de lacrimi, de strălucire.
- (despre ten, piele, păr) lipsit de grăsime.
- (despre tuse) fără expectorație; sec.
- (fig.) (despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) rigid, spart, aspru.
- (despre unele alimente) conservat prin deshidratare.
- (despre ființe) slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat.
- (despre plante, frunze, flori) fără sevă; mort; veștejit, ofilit.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- (mar.) vânt dinspre uscat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | uscat | uscaturi |
| genitiv-dativ | uscatului | uscaturilor |
| vocativ | uscatule | uscaturilor |
| articulat | uscatul | uscaturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină exsucare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
- (v.refl.) (despre ochi) a înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
- (v.tranz.) a deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; (p.ext.) a (se) chinui, a (se) consuma.
- (v.refl.) (despre organe sau părți ale corpului) a se atrofia.
- (v.refl.) (despre plante, frunze, flori) a-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci.
- (v.refl.) (fig.) (fam.) a suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | usca | uscau |