(v.tranz. și refl.) a scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
(v.refl.) (despre ochi) a înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
(v.tranz.) a deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
(v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; (p.ext.) a (se) chinui, a (se) consuma.
(v.refl.) (despre organe sau părți ale corpului) a se atrofia.
(v.refl.) (despre plante, frunze, flori) a-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci.
(v.refl.) (fig.) (fam.) a suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.
uscat — substantiv
uscare.
suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ.
uscat — adjectiv
lipsit de umezeală; zbicit, zvântat.
(despre vreme, zile) fără ploaie sau fără zăpadă; secetos.
(despre pământ) neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă).
(despre gură sau gât) care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație.
(despre ochi) lipsit de lacrimi, de strălucire.
(despre ten, piele, păr) lipsit de grăsime.
(despre tuse) fără expectorație; sec.
(fig.) (despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) rigid, spart, aspru.
(despre unele alimente) conservat prin deshidratare.
(despre ființe) slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat.
(despre plante, frunze, flori) fără sevă; mort; veștejit, ofilit.