umbră
/ˈum.brə/Etimologie
Din latină umbra.
Definiții
- lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
- întuneric, întunecime, obscuritate.
- nuanță închisă, pată întunecată.
- (spec.) parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
- (fig.) stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.
- (de obicei urmat de o determinare în genitiv) conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
- imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).
- (în concepțiile mistice și în basme) duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
- (fig.) ființă foarte slabă (și bolnavă).
- (fig.) urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
- (fig.) părere, aparență, iluzie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | umbră | umbre |
| genitiv-dativ | umbrei | umbrelor |
| vocativ | umbră | umbrelor |
| articulat | umbra | umbrele |