Etimologie

Din latină spargere.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa.
2. (v.refl.) (fig.) (despre voce) a deveni răgușit, a se altera.
3. (v.tranz.) a tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți.
4. (v.tranz.) a sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul.
5. (v.intranz. și refl.) (despre abcese) a se deschide.
6. (v.tranz.) a distruge, a nărui, a nimici.
7. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) găuri; a (se) uza.
8. (v.tranz.) a deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; (p.ext.) a jefui, a prăda.
9. (v.tranz.) a împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; (p.ext.) a ucide.
10. (v.refl.) (fam.) a muri.
11. (v.refl.) (fig.) a striga tare; a răcni, a zbiera.
12. (v.refl.) (fig.) (despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) a lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților).
13. (v.tranz.) a produce o disensiune; a dezbina.
14. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia.
15. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sparge.
16. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sparge.

Declinare

Etimologie

Din verbul a sparge.

Definiții

1. spargere.
2. (pop.) sfârșit, încheiere a unei activități.

Declinare

Definiții

1. prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit.
2. (despre lemne) tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
3. (despre pământ) răscolit, plin de gropi.
4. (rar, despre butoaie) desfundat.
5. (fig.) (despre sunete) lipsit de sonoritate, răgușit, dogit.
6. (despre ziduri, clădiri) stricat, dărăpănat, ruinat.
7. (despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) rupt, uzat, tocit.

Etimologie

Din sparge.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru sparge.