(v.tranz. și refl.) a (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa.
(v.refl.) (fig.) (despre voce) a deveni răgușit, a se altera.
(v.tranz.) a tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți.
(v.tranz.) a sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul.
(v.intranz. și refl.) (despre abcese) a se deschide.
(v.tranz.) a distruge, a nărui, a nimici.
(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) găuri; a (se) uza.
(v.tranz.) a deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; (p.ext.) a jefui, a prăda.
(v.tranz.) a împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; (p.ext.) a ucide.
(v.refl.) (fam.) a muri.
(v.refl.) (fig.) a striga tare; a răcni, a zbiera.
(v.refl.) (fig.) (despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) a lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților).
(v.tranz.) a produce o disensiune; a dezbina.
(v.tranz.) (fig.) (înv.) a răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sparge.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sparge.
spart — substantiv
spargere.
(pop.) sfârșit, încheiere a unei activități.
spart — adjectiv
prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit.
(despre lemne) tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
(despre pământ) răscolit, plin de gropi.
(rar, despre butoaie) desfundat.
(fig.) (despre sunete) lipsit de sonoritate, răgușit, dogit.