semn
/semn/Etimologie
Din latină signum.
Definiții
- tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva.
- manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui.
- fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstițioși ca o prevestire.
- fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului.
- probă, dovadă.
- gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune.
- (înv.) semnal.
- notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște.
- pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale.
- obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator.
- însemnare făcută spre a nu uita ceva.
- loc marcat, țintă pentru tras cu arma.
- ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată.
- urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc.
- unitatea dintre un sens și o indicație grafică.
- simbol, emblemă.
- tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire.
Exemple
- Semnul de război.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semn | semne |
| genitiv-dativ | semnului | semnelor |
| vocativ | semnule | semnelor |
| articulat | semnul | semnele |