scăpa
/skəˈpa/Etimologie
Din latină * excappare.
Definiții
- (v.intranz.) a se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa.
- (v.intranz.) a se strecura prin..., a străbate.
- (v.intranz.) a ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de...
- (v.intranz. și tranz.) a reuși să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa.
- (v.tranz.) a nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.).
- (v.tranz.) a lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoții, a neatenției sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva.
- (v.intranz.) (rar; despre soare) a coborî spre asfințit; a fi în declin, a trece de...
- (v.refl.) a spune sau a face ceva fără voie, din greșeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva.
- (v.tranz.) a pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu.
- (v.tranz.) a lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite.
- (v.intranz.) a trece neobservat, neluat în seamă.
- (v.intranz.) a nu reuși momentan să-și amintească de...
- (v.refl.) a avea senzația acută de defecare sau de urinare, a simți imperios nevoia de a ieși afară.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scăpa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scăpa | scăpau |