rod

Etimologie

Din slavă (veche) rodŭ („specie”), confer bulgară род (rod, „fruct”).

Definiții

1. (bot.) nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct.
2. (fig.) urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni).
3. (fig.) folos, avantaj.
4. (înv. și pop.) copil, prunc, vlăstar, odraslă.

Exemple

• A strâns rodul câmpului.
• Rodul convorbirilor.

Declinare

Sinonime: 1: (bot.) fruct, bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt, 2: efect, rezultat, 3: avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit, 4: copil, descendent, generație, neam, odraslă, progenitură, prunc, urmaș, vlăstar

Etimologie

Din latină rǒdĕre.

Definiții

1. (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
2. (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
3. (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
4. (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
5. (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
6. (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.
7. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
8. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.

Exemple

• Nu-ți mai rozi unghiile.
• Apa roade malul.
• Covorul s-a ros.
• Mă rod pantofii.

Declinare

Sinonime: 1: mânca, 3: morfoli, 4: (se) măcina, (se) mânca; (se) toci, (se) uza, 5: bate, freca

Etimologie

Din roadă.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru roadă.