roade

/ˈro̯a.de/

verb?

Etimologie

Din latină rǒdĕre.

(v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
(v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
(v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
(v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
(v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
(v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.

Caz	Singular	Plural
verb	roadea	roadeau

Sinonime: 1: mânca, 3: morfoli, 4: (se) măcina, (se) mânca; (se) toci, (se) uza, 5: bate, freca

/ˈro̯a.de/

substantiv?

Din roadă.

„Cine poate oase roade, cine nu, ...nici carne moale.”Muncă și lene
„Fricosul roade osul. //?? <- Mincinosul roade osul”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Mincinosul roade osul.”Minciună și înșelăciune Mâncare și băutură
„Numai în pomul plin de roade aruncă oamenii cu piatra.”Natură Bani și avere
„Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte.”Înțelepciune și prostie Natură
„Rușinosul roade osul. //?? <- Mincinosul roade osul”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Te roade sărăcia precum rugina fierul.”Bani și avere
„Cine poate oase roade.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Cel mai tare roade osul cel mai mare.”Muncă și lene
„Pomul se cunoaște după roade, și omul după fapte.”Înțelepciune și prostie
„Timpul are dinți de oțel, roade voinic și mișel.”Timp
„Pământul bun roade bune aduce.”Natură Muncă și lene
„Sub părul fără roade nu se adună păsările.”Natură Bani și avere
„Capra roade unde o legi.”Animale Natură
„Rugina mai roade fierul tare”Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică