(bot.) nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct.
(fig.) urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni).
(fig.) folos, avantaj.
(înv. și pop.) copil, prunc, vlăstar, odraslă.
roade — verb
(v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
(v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
(v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
(v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
(v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
(v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.