pod

Etimologie

Din slavă (veche) podŭ.

Definiții

1. construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial.
2. pod demontabil, format dintr-un șir de bărci sau de plute legate de ancore sau de piloți.
3. punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval.
4. platformă având forma asemănătoare cu a unui pod și care servește ca loc de lucru, ca element de protecție etc.; (spec.) macara cu scheletul în formă de pod, pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților.
5. (înv.) puntea unei nave.
6. (înv.) pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile; caldarâm: (p.ext.) stradă, uliță pavată cu scânduri.
7. (în practicile religiei creștine ortodoxe) bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar.
8. spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri.
9. (p.ext.) tavan, plafon.
10. lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, folosită ca metodă terapeutică.

Exemple

• Pod de vase.
• Podul Mogoșoaiei.

Declinare