poartă

Etimologie

Din latină porta.

Definiții

1. deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura.
2. intrare într-o cetate sau într-un oraș.
3. regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar.
4. (fig.) cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc.
5. ușă la intrarea principală a unei clădiri; (p.ext.) casă, gospodărie.
6. arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine.
7. cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.).
8. vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu.
9. loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant.
10. (înv.; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române) reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; (p.ext.) imperiul Otoman.

Declinare

Etimologie

Din purta.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru purta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru purta.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru purta.