până

Etimologie

Din latină paene-ad.

Definiții

1. stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă
2. urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate: mai înainte ca..., mai înainte de...
3. atâta timp cât..., câtă vreme..., cât...
4. introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu

Exemple

• Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți.
• Hai să mergem până nu ne prinde ploaia.
• A mers până unde nu ajunsese nimeni.

Definiții

1. introduce un complement circumstanțial de timp
2. în prepoziții compuse:
3. Până la...
4. Până în...
5. corelativ:
6. Din zori și până-n seară.
7. introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe
8. introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse

Exemple

• Până mâine dimineață să termini lucrarea.
• Merg pe jos până acasă.
• S-a înduioșat până la lacrimi.

Etimologie

Din latină pinna.

Definiții

1. fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase).
2. smoc de pene sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești.
3. (la pl.) pene de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; (p.ext.) așternut (moale) de pat (cu pene, fulgi etc.).
4. pană de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; (p.gener.) toc de scris, condei; ceea ce servește la scris.
5. (fig.) scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; (p.ext.) scriitor.
6. dispozitiv făcut din cotor de pană, care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
7. podoabă din pene, care se poartă la pălărie, în păr etc.
8. (pop.) podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); (p.restr.) floare.
9. piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
10. (tipogr.) piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația.
11. felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
12. partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf.
13. partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă.
14. bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
15. parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
16. placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.
17. ancie (la un instrument muzical de suflat).
18. oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul.
19. situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta.

Declinare