om
/om/Etimologie
Din latină homo
Definiții
- ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat
- persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine
- (cu determinări care indică un raport de dependență) persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere
- persoană de vază, de seamă
- persoană matură, bărbat, soț
- (la vocativ) apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin)
- (p.ext.) muritor, pământean
- numele popular al constelației boreale Hercule
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | om | oameni |
| genitiv-dativ | omului | oamenilor |
| vocativ | omule | oamenilor |
| articulat | omul | oamenii |
Sinonime: persoană, oarecare, cineva, oricine (1-6)