← înapoi la căutare

om

/om/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină homo

Definiții

  1. ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat
  2. persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine
  3. (cu determinări care indică un raport de dependență) persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere
  4. persoană de vază, de seamă
  5. persoană matură, bărbat, soț
  6. (la vocativ) apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin)
  7. (p.ext.) muritor, pământean
  8. numele popular al constelației boreale Hercule

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativomoameni
genitiv-dativomuluioamenilor
vocativomuleoamenilor
articulatomuloamenii

Sinonime: persoană, oarecare, cineva, oricine (1-6)

Antonime: neom, femeie, robot, cyborg, zeu

om

/om/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din vrea.

Definiții

  1. (reg.) forma auxiliară de persoana a I-a plural la prezent pentru vrea.

Sinonime: vom

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică