ochi
/okʲ/Etimologie
Din latină oc(u)lus.
Definiții
- fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui.
- facultatea de a vedea, simțul văzului, vedere; privire, uitătură.
- (fig.) putere de pătrundere, discernământ; judecată, rațiune.
- (la pl.) obraz, față.
- complex de muguri existent pe nod la vița de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante.
- fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărți de joc.
- fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului.
- mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui).
- orificiu circular situat pe partea superioară a unei mașini de gătit, pe care se așază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra.
- porțiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător.
- întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase; loc unde se adună și stagnează apa. Vârtej de apă.
- fiecare dintre spațiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spații.
- orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu.
- despărțitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă.
- particulă rotundă de grăsime care plutește pe suprafața unui lichid.
- (fig.) pată de lumină, licărire, punct strălucitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ochi | ochi |
| genitiv-dativ | ochiului | ochilor |
| vocativ | ochiule | ochilor |
| articulat | ochiul | ochii |
Sinonime: 2: vedere, privire